-
1 vincere una causa
Dizionario italiano-russo e russo-italiano di Economia > vincere una causa
-
2 vincere una causa
гл.экон. выигрывать дело -
3 vincere, perdere una causa
-
4 causa
causa s.f. 1. ( motivo) cause: essere causa di qcs. être cause de qqch., être la cause de qqch., causer; le tue parole furono causa della lite ce sont tes propos qui ont causé cette dispute; le cause della prima guerra mondiale les causes de la Première Guerre mondiale. 2. ( Dir) cause, procès m.: fare causa a qcu. attaquer qqn en justice, faire un procès à qqn; perdere una causa perdre un procès; vincere una causa gagner un procès. 3. ( fig) ( ideale) cause: lottare per una buona causa se battre pour une bonne cause. -
5 vincere
1. v/t winavversario, nemico defeat, beatdifficoltà overcome2. v/i win* * *vincere v.tr.1 to win*: vincere una battaglia, una corsa, to win a battle, a race; vincere un concorso, to win a competition; vincere una guerra, to win a war; vincere una causa, to win a case; vincere un premio, to win (o to carry off) a prize; vincere un milione al totocalcio, to win one million euros on the pools; vincere una scommessa, to win a bet; vincere le elezioni, to win the election2 ( battere, sconfiggere) to beat*, to defeat; ( superare) to outdo*: l'ho vinto agli scacchi, I have beaten him at chess; vincere un concorrente, to beat (o to defeat) a competitor; vincere il nemico, to beat (o to defeat) the enemy; vince tutti al biliardo, he beats everyone at billiards; vincere qlcu. in gentilezza, in intelligenza, to outdo s.o. in kindness, in intelligence; nessuno lo vince in astuzia, nobody can outdo him in astuteness3 ( sopraffare, dominare) to overcome*: fu vinto dall'ira, he was overcome by anger; fui vinto dal sonno, dalla paura, I was overcome by sleep, by fear; vincere la timidezza, to overcome shyness; vincere la paura dell'acqua, to overcome one's fear of the water; vincere la diffidenza di qlcu., to overcome s.o.'s distrust; vincere le proprie passioni, to master one's passions; vincere ogni resistenza, to overcome all resistance // lasciarsi vincere dalla tentazione, to yield to temptation (o to give way to temptation) // vincere se stesso, to control oneself◆ v. intr. to win*: chi vinse?, who won?; il partito democratico ha vinto, the democratic party has won; la squadra ha vinto per 3 a 0, the team won three nil; vincere per una lunghezza, ( corse di cavalli) to win by a length; vincere con l'astuzia, to win by cunning // vinca il migliore, may the best man win.◘ vincersi v.rifl. ( dominarsi) to control oneself: devi vincerti e smettere di pensarci, you must control yourself and stop thinking about it; quando è preso dalla collera non sa vincere, when he is seized by anger he is unable to control himself.* * *1. ['vintʃere]vb irreg vt1) (gen) to winvincere una causa Dir — to win a case o suit
2) (sconfiggere: nemico) to defeat, vanquish, (avversario) to beat3) (superare: sentimenti) to overcome, (avere ragione di) to get the better of, outdolasciarsi vincere dalla tentazione — to succumb o yield to temptation
vincere qn in — (abilità) to outdo o surpass sb in, (bellezza) to surpass sb in
1) (in gioco, battaglia) to win2) (prevalere) to win, prevail3. vr (vincersi)to control o.s.* * *['vintʃere] 1.verbo transitivo1) (sconfiggere) to defeat [avversario, squadra, esercito]; to beat* [ malattia]2) (superare) to overcome* [sonno, complesso, paura]; to break* down [timidezza, diffidenza]vincere le resistenze di qcn. — to break through sb.'s reserve
3) (concludere con esito favorevole) to win* [gara, processo, guerra]4) (aggiudicarsi) to win* [premio, medaglia, borsa di studio, elezioni]2.vincere alle corse, alla roulette — to win at the races, at roulette
va bene, hai vinto, restiamo a casa — all right, you win, we'll stay at home
3.a volte si vince, a volte si perde — win some, lose some
••l'importante non è vincere ma partecipare — prov. it's not whether you win or lose, it's how you play the game
chi la dura, la vince — slow and steady wins the race
* * *vincere/'vint∫ere/ [98]1 (sconfiggere) to defeat [avversario, squadra, esercito]; to beat* [ malattia]2 (superare) to overcome* [sonno, complesso, paura]; to break* down [timidezza, diffidenza]; vincere le resistenze di qcn. to break through sb.'s reserve3 (concludere con esito favorevole) to win* [gara, processo, guerra]4 (aggiudicarsi) to win* [premio, medaglia, borsa di studio, elezioni](aus. avere) to win*; vincere alle corse, alla roulette to win at the races, at roulette; va bene, hai vinto, restiamo a casa all right, you win, we'll stay at home; a volte si vince, a volte si perde win some, lose someIII vincersi verbo pronominale(controllarsi) to control oneselfche vinca il migliore! may the best man win! vincere un terno al lotto to hit the jackpot; l'importante non è vincere ma partecipare prov. it's not whether you win or lose, it's how you play the game; chi la dura, la vince slow and steady wins the race. -
6 vincere
v.t.1.1) (battere) победить, побить; (sopraffare) одолеть; пересилить, сломить; одержать верх (победу) над + strum.; (conquistare) завоеватьvinsero con l'inganno — они победили, прибегнув к обману
nessuno lo vince in astuzia — никто не может его перехитрить (обхитрить; равных ему по хитрости нет)
2) (sconfiggere) выиграть у + gen., обыграть + acc.non gioco più con te, vinci sempre! — я не буду больше с тобой играть, ты всегда меня обыгрываешь
vincere una causa (giur.) — выиграть дело
3) (fig.) справиться с + strum., преодолетьvincere la paura (la fatica, la pigrizia) — преодолеть страх (усталость, лень)
con gli anni ha imparato a vincere la timidezza — с годами он научился преодолевать свою застенчивость
lo schiavo che vince la paura è libero — раб, преодолевший страх, уже не раб, а свободный человек
2.•◆
vincere un terno al lotto — (anche fig.) вытянуть выигрышный билет3.• -
7 vìncere
v 1) побеждавам: abbiamo vinto победихме; Milan ha vinto contro Piacenza Милан победи Пиаченца; vìncere il nemico побеждавам врага; 2) преодолявам, побеждавам, надвивам: vìncere lo stress преодолявам стреса; vìncere la stanchezza надвивам умората; 3) спечелвам, печеля: vìncere una medaglia печеля медал; vìncere un concorso спечелвам конкурс; vìncere un torneo печеля турнир; vìncere una causa печеля съдебно дело. -
8 causa
1) причина2) иск, дело, судебное преследование•- causa di forza maggiore
- causa legale
- causa penale
- causa per danni
- causa per violazione di contratto
- esaminare una causa
- intentare causa contro qlcu.
- perdere una causa
- rimettere una causa all'arbitrato
- vincere una causaDizionario italiano-russo e russo-italiano di Economia > causa
-
9 vincere
1. ['vintʃere]vb irreg vt1) (gen) to winvincere una causa Dir — to win a case o suit
2) (sconfiggere: nemico) to defeat, vanquish, (avversario) to beat3) (superare: sentimenti) to overcome, (avere ragione di) to get the better of, outdolasciarsi vincere dalla tentazione — to succumb o yield to temptation
vincere qn in — (abilità) to outdo o surpass sb in, (bellezza) to surpass sb in
1) (in gioco, battaglia) to win2) (prevalere) to win, prevail3. vr (vincersi)to control o.s. -
10 vincere
vìncere* 1. vt 1) побеждать( тж перен); (пре) одолевать, пересиливать; побороть, превозмочь, сломить vincere una battaglia -- выиграть сражение vincere alle elezioni -- победить на выборах vincere la causa -- выиграть дело vincere le proprie passioni -- побороть свои страсти vincere se stesso -- пересилить себя vincere la paura -- преодолеть страх vincere il confronto -- выдержать сравнение vincere la prova -- выдержать испытание farsi vincere -- дать себя победить farsi vincere dall'ira -- поддаться чувству гнева farsi vincere dalle lacrime -- сжалиться над слезами farsi vincere dalle preghiere -- внять просьбам, поддаться убеждениям farsi vincere dalla tentazione -- поддаться искушению 2) покорять 3) (in qc) превосходить (в + P) vincere in velocità -- выиграть в скорости vincere in scienza -- превосходить в знаниях 4) выигрывать( в игре, в споре и т. п.) vincere la gara -- выиграть соревнование, победить в состязании mi ha vinto centomila lire al bridge -- он выиграл у меня сто тысяч лир в бридж 2. vi (a) выходить победителем vincere al concorso -- победить на конкурсе vìncersi владеть собой, сдерживаться vìncerla fam 1) оказаться победителем 2) выиграть (по сравнению с чем-л) il film la vince sul romanzo -- фильм выигрывает по сравнению с романом, фильм сильнее романа assai vince chi non gioca prov ant -- в большом выигрыше тот, кто не играет -
11 vincere
vìncere* 1. vt 1) побеждать (тж перен); (пре) одолевать, пересиливать; побороть, превозмочь, сломить vincere una battaglia — выиграть сражение vincere alle elezioni — победить на выборах vincere la causa — выиграть дело vincere le proprie passioni — побороть свои страсти vincere se stesso — пересилить себя vincere la paura — преодолеть страх vincere il confronto — выдержать сравнение vincere la prova — выдержать испытание farsi vincere — дать себя победить farsi vincere dall'ira — поддаться чувству гнева farsi vincere dalle lacrime — сжалиться над слезами farsi vincere dalle preghiere — внять просьбам, поддаться убеждениям farsi vincere dalla tentazione — поддаться искушению 2) покорять 3) ( in qc) превосходить (в + P) vincere in velocità — выиграть в скорости vincere in scienza — превосходить в знаниях 4) выигрывать (в игре, в споре и т. п.) vincere la gara — выиграть соревнование, победить в состязании mi ha vinto centomila lire al bridge — он выиграл у меня сто тысяч лир в бридж 2. vi (a) выходить победителем vincere al concorso — победить на конкурсе vìncersi владеть собой, сдерживаться vìncerla fam 1) оказаться победителем 2) выиграть ( по сравнению с чем-л) il film la vince sul romanzo — фильм выигрывает по сравнению с романом, фильм сильнее романа -
12 causa
càusa f 1) причина causa ed effetto -- причина и следствие per causa mia (tua) -- из-за меня (тебя); по моей (твоей) вине a causa di... -- вследствие, по причине, из-за (+ G); благодаря (+ D) per causa di -- по вине, из-за (+ G) 2) повод, основание dare causa -- подать повод, дать основание 3) дело, интересы la causa della pace -- дело мира causa del popolo -- благо народа abbracciareuna causa -- защищать какое-л дело <чьи-л интересы> tradire una causa -- изменить какому-л делу, предать чьи-л интересы avere causa comune con qd -- иметь общие интересы с кем-л fare causa comune -- делать общее дело; действовать заодно <сообща> sposare la causa comune -- бороться за общее дело 4) dir (судебное) дело, процесс causa penale -- уголовное дело causa civile -- гражданское дело avere causa, essere in causa con qd -- судиться (с + S) essere (parte) in causa -- быть заинтересованной стороной fare causa -- возбудить дело perdere una causa -- проиграть дело, процесс chiamare in causa а) вызвать в суд, привлечь к ответственности б) вовлечь в..., привлечь к... vincere la causa e perdere la lite fam -- выиграть процесс без всякой пользы для себя dare causa vinta а) прекратить дело б) fig прекратить спор 5) t.sp: causa di errore -- источник ошибки <погрешности> chi Х causa del suo mal pianga sé stesso prov -- сам виноват, так и пеняй на себя (ср сам заварил кашу, сам и расхлебывай) -
13 causa
causa (von Cicero u. nach ihm noch von Vergil u. auch in Inschr. caussa geschr., s. Quint. 1, 7, 20; vgl. Osann Cic. de rep. 1, 6. p. 20), ae, f. (v. cūdo), der Fall, I) der veranlassende, die Veranlassung, der Anlaß, der Grund (Beweggrund), der Umstand, die Ursache, Quelle, Schuld von etw. (Ggstz. effecta u. facta, n. pl.; vgl. Cic. de fat. 34 die Definition von causa), a) übh.: causa parva, Ter., parvula, Caes.: magna, Cic., maior, Liv.: c. levis, gravis, Cic.: c. evidens (Ggstz. c. abdita od. obscura od. in obscuro posita), Cels.: c. perspicua (Ggstz. obscura), Cic.: c. externa, Cic.: c. iusta, iustior, Cic.: c. vera, Ter.: c. probabilis, Cic. – cum causa, mit (triftigem, stichhaltigem) Grund, Ggstz. sine causa, Cic.: non sine causa fieri, Cels. – qua de causa, Cic.: quibus de causis, Quint.: his de causis, Cic.: quacunque de causa, Cels.: aliquibus de causis, Cels.: gravi de causa, Cic.: iustis de causis, Cic. – qua ex causa, Cic.: quibus ex causis, Quint., od. ex quibus causis, Plin. ep.: u. ex hac causa, ex his causis, Cels. – ex alia causa, Cels.: nulla alia ex causa, Sen.: multis ex causis, ex pluribus causis, Quint.: obscura aliqua ex causa, Cic. – ob eam causam, Cic.: ob eas causas, Caes.: u. ob eandem causam, Liv.: ob quam causam u. quam ob causam, quas ob causas, Liv.: ob aliam causam, non ob aliam causam, Liv.: ob nullam aliam causam, nullam aliam ob causam, nullam ob aliam causam, Liv. (s. über die Verbindung mit ob übh. Fabri Liv. 24, 8, 5). – propter eam quam dixi causam, Cic. – mit Ang. wessen? wozu? durch Genet., selten (nicht bei Cic.) durch den Infin., od. durch ad mit Akk., c. adventus, Nep.: c. belli, Cic. u.a. (auch v. Pers., s. Fabri Liv. 21, 21, 2): c. criminis, Cic.: c. mortis, v. Pers., Cic., v. einem Umstande, Liv.: parvulae causae vel falsae suscipionis vel terroris repentini, kl. U., die in f. V. od. pl. Schr. liegen, Caes.: quae tot scelerum suscipiendorum causa? Cic.: durch Infin., quae causa fuit consurgere in arma, Verg.: dolor huic et cura Neaerae coniugis ereptae causa perire fuit, Tibull.: durch ad mit Akk., satis vehemens causa ad obiurgandum, Ter. – m. weiterer Ang. weshalb? warum? causae, propter quas, Quint.: ob eam causam, quia speciem habet admirabilem, Thaumante dicitur esse natus, Cic.: cur causa Zenoni non fuerit, quamobrem etc., Cic.: multae causae sunt, quam ob rem etc., Ter. (s. Spengel Ter. Andr. 382): causam Ulixi fuisse, quare interfecerit Aiacem, Cornif. rhet.: quidnam esse causae, cur etc., Cic.: quae causa sit, cur etc., Cic.: cuius rei cum causam quaererem quidnam esset cur in quoquo oratore plurimum esset, ita maxime is pertimesceret, has causas inveniebam duas, Cic. – m. weiterer Ang. des Grundes, weil, daß od. daß nicht usw. durch quod, quo (= ut eo) ut, ne, quin, quominus (s. Fabri Sall. Cat. 51, 41. Weißenb. Liv. 5, 55, 5 u. 40, 26, 5), zB. propter hanc causam, quod etc., Cic.: ob eam causam, ut od. ne etc., Cic.: neque ob eam causam, quo facilius consequerer, Cic.: ea est causa, ut veteres cloacae nunc privata passim subeant tecta, Liv.: huius epistulae non solum ea causa est, ut ne quis a me dies intermittatur, quin etc.... sed etiam haec iustior, ut a te impetrarem, ut etc., Cic.: num quid est causae, quin amicos nostros Stoicos dimittamus? Cic.: quibus aut emerita stipendia aut morbus causae essent, quominus militarent, Liv.: eis causis, quominus dimicare vellet, movebatur, Caes. – Redensarten: in causa esse, U., Sch. sein (vgl. no. II, a am A.), zB. in causa haec sunt, Cic. ep. 1, 1. § 1: in causa (est) amor primum, deinde quod (weil usw.) etc., Plin. ep. 7, 5, 1: vim morbi in causa esse, quo serius perficeretur, Liv. 40, 26, 5: u. esse alci in causa, ut etc., Quint. 12, 5, 2. – afferre causam, causam consilii sui, den Grund angeben von usw., Cic.: afferre causam explicandae philosophiae, Veranlassung geben zu usw., Cic.: alci inferre causam belli, iurgii, gegen jmd. einen Grund zum Kr., zum Streite geltend machen, suchen (vgl. no. II a. E.), Cic. de imp. Pomp. 65. Phaedr. 1, 1, 4: alci causam alcis rei dare, Veranlassung geben zu etw. (zB. harum litterarum), Cic.: esse causam alcis rei (v. Pers.u. Lebl.), Cic. u.a. (auch von mehreren, zB. dicuntur causa mortis fuisse, Quint.: nos causa belli sumus, Liv.): causae esse, Caes., alci causae esse, Liv.: nancisci causam alcis rei, Cic.: quaerere causam eius rei u. novi consilii, nach der U. fragen, Cic. u. Liv. (vgl. quaerit causae quid sit tam repentini consilii, Nep.). – habere multas et graves causas corrumpendi iudicii, Cic.: nec umquam bellorum civilium semen et causa deerit, Cic.: causam alcis rei sustinere, von etw. die Schuld tragen, Cic. – b) der entschuldigende Grund, der Entschuldigungsgrund, die Entschuldigung, die Ausrede, der Einwand, tibi causa est de hac re, Ter.: causam accipere (gelten lassen), Cic. – c) der bemäntelnde, erdichtete Grund, der Vorwand, das Vorgeben (πρόφασις; vgl. Ruhnk. Ter. Andr. 1, 3, 8), causas fingere, Ov.: causam invenire, Ter.: causam interponens (als Vorwand angebend, unter dem Vorwand) se collegas exspectare, Nep.: u. ebenso causam interserens te hostem esse Atheniensibus, Nep. – mit Ang. wessen? durch Genet., muri causam opponere, Cic.: bes. per causam m. Genet. = unter dem Vorwande einer Sache (griech. κατά πρόφασιν), zB. per causam supplementi equitatusque cogendi, Caes.: per causam renovati ab Aequis belli, Liv. (s. Drak. Liv. 2, 32, 1. Broukh. Tibull. 1, 6 [7], 26). – mit Ang. wozu? durch Genet. od. ad m. Akk., causas novarum postulationum quaerere, Cic.: causam bellandi reperire, Nep.: causam habere ad iniuriam, Cic. – m. weiterer Ang. weshalb? iam diu aliquam causam quaerere, quamobrem etc., Ter. – m. weiterer Ang. daß od. daß nicht, fingere causam peracutam, ut etc., Cic.: fingere causas, ut etc., Tibull.: fingere causas, ne etc., Ter. – d) der eingewendete Grund, die Einwendung, der Einwand, causam hau dico, ich mache keinen Einw., Plaut.: nullam od. non causam dico, quin etc., ich habe nichts einzuwenden, daß usw., Plaut. u. Ter.: num quid causae est od. num quae causa est, quin etc., Plaut.: neu causa ulla restet relicua, quin etc., Ter.: causae nihil dicimus, quin etc., Cic. Quinct. 57. Vgl. Brix Plaut. capt. 350. Lorenz Einl. zu Plaut. Pseud. S. 9. Anm. 9. – e) als mediz. t. t., der Krankheitsanlaß, Krankheitszustand (s. Fabri Liv. 22, 8, 3), causa levis (Ggstz. causa gravior), Liv.: causa tenuissima, Cic.: causae externae, Liv.: tantum causam metuere, Cels.: afferre valetudinis causas, Quint. – dah. bei Spät. = Krankheit, Cael. Aur., Veget. u.a. – f) Abl. causā m. Genet. od. Pronom. possess., aus Ursache, auf Veranlassung, in Rücksicht auf, im Interesse eines Ggstds., um... willen, wegen, halber, auch zu, α) m. Genet., gew. dem Genet. nachgestellt, selten (des Gegensatzes, Nachdrucks wegen) ihm vorangesetzt, fili causā, Plaut.: tempestatis causā, auf V. des Wetters, durch das W., Cic.: temporis causā, der Zeit u. Umstände wegen, im Drange des Augenblicks, Cic.: rei publicae causā, Cic.: ioci causā, Cic.: delectationis causā, Cels.: animi causā, s. animus no. II, A, 2, d: auxilii causā, Caes.: contumeliae causā (Ggstz. honoris causā), Cic.: mortis causā patris sui, Liv.: honoris causā, s. honōs: fidei causā, Sall.: exempli causā, Cic.: verbi causā, Cic.: liberorum quaerendorum causā, Plaut. u. Suet.: liberûm quaesundûm causā, Enn. fr.: voluptatum adipiscendarum causā, Cic.: dissimulandi causā, Sall.: u. alcis causā cupere, velle, velle omnia, debere omnia, Cic. – vor dem Genet., causā virginis, Ter. Eun. 202: causā antiquitatis, Vulcat. Sedig. fr. bei Gell. 15, 24. v. 13: causā amicorum, Cic. de amic. 57: causā ignominiae, Liv. 40, 41, 11 H.: causā ludorum, Liv. 40, 44, 10 H.: causā detrectandi sacramenti, Suet. Aug. 24 R., causā conservandae vocis, Augustin. conf. 6, 3, 3, s. Madvig Emendatt. Liv. p. 474. – zwischen zwei Genet., aedificandi causā theatri, Amm. 29, 6, 11. – β) m. Pronom. poss., meā causā, um meinetwillen, meinetwegen, in meinem Interesse, mir zuliebe, Cic. (auch causā meā des Verses wegen bei den Komik. u. bei Hor. sat. 1, 4, 97): u. so tuā causā, nostrā causā, vestrā causā, Cic.: alienā potius causā quam suā, Quint.
II) der obwaltende, a) die obwaltende Angelegenheit, Sache, der Gegenstand, Punkt, die Sachlage, der Sachverhalt, Alexandrina causa, Cic.: nec praetermittebat fere quicquam, quod esset in causa, was zur Sache gehörte, Cic. Brut. 303 (vgl. oben no. I, a in causa esse): et causam et hominem probare, Caes.: super tali causa eodem missum esse, Nep.: sic egit causam tuam, ut etc., Cic.: cui senatus dederat publicam (al. publice) causam, ut etc., den offiziellen Auftrag, Cic. – im Ggstz. zu Nebenumständen, armis inferiores, non causā fuisse, Cic.: parum precibus, parum causā proficere, Liv. – b) die obwaltende Lage, Stellung, der obwaltende Fall, obwaltende Zustand, suam causam non nosse, alienas facile discere, Cic.: num alia in causa M. Cato fuit, aliā ceteri qui etc., Cic.: (Regulus) erat in meliore causa, Cic.: in eadem causa erant Usipetes et Tenchteri, Caes.: (praedia) soluta meliore causā sunt quam obligata, Cic. – c) das obwaltende freundschaftliche Verhältnis, die freundschaftliche Beziehung zu jmd., das Freundschaftsverhältnis, die Verbindung, quicum tibi affinitas, societas, omnes denique causae et necessitudines veteres intercedebant, Cic.: ad eas causas quibus inter nos amore sumus, officiis, vetustate coniuncti patriae caritas accessit, Cic.: explicare breviter, quae mihi sit ratio et causa cum Caesare, Cic. – d) das Interesse, das man verfolgt, die Sache, Partei, die man verficht (s. die Auslgg. zu Cic. de imp. Pomp. 2): causa senatoria, popularis, Iustin.: populi Romani vera, Cic.: c. Caesaris melior, Quint.: suarum partium c., Quint.: c., quam Pompeius susceperat, Cic.: causam imperii cognoscere, Cic.: causam rei publicae non tenere, Cic. (s. Halm Cic. Sull. 32): u. ad causam publicam accedere, das Interesse des Staates zu vertreten beginnen, Cic.: causam populi agere (Ggstz. causam optimatium agere), Nep.: rem in causam plebis inclinare, Quint.: ea causa, quae est senatui, quae est dis hominibusque gratissima, Cic.: ii, quorum est una causa, Cic.: non omnibus Sullae causa grata, Cic.: utrum militantium
adversarii estis, an causam agitis ? Liv.: omnis familiae causa consistit tibi, das Interesse für usw. (die Sorge für die Unterhaltung der usw.), Plaut. asin. 520. – e) der in Frage stehende od. gestellte Gegenstand, Punkt, α) = ὑπόθεσις die Aufgabe, der Stoff, das Thema, der Streitpunkt (s. Cic. top. 79. Quint. 3, 5, 7), sowohl einer philosophischen Erörterung usw., poscere eorum aliquem qui adsunt causam disserendi, Cic.: quod vero maxime rem causamque continet, Cic. – als einer rednerischen Darstellung, der Fall, verae causae aut forenses, wirkliche Geschäfts-od. Gerichtsfälle, Cic.: causarum, quae sint a communi quaestione seiunctae, partim in iudiciis versari, partim in deliberationibus, Cic. – β) der obwaltende Rechtsfall, die Rechtssache, die Rechtsfrage, die gerichtliche Sache, die Streitfrage, der Prozeß, causa capitis, causa capitis aut famae, Cic.: maiestatis, Tac. – causae forenses, Cic.: causae malae, optimae, Cic.: causae privatae, publicae, Cic.: c. centumviralis, Cic.: c. liberalis, Cic.: c. superior, Ggstz. c. inferior, Cic.: c. parvula, Bagatellsache, Cic.: c. tenuis, Cic.: c. vera (gerechte), Cic.: causa iudicata atque damnata, Cic.: causā indictā, ohne Prozeß, Cic.: causā cognitā (Ggstz. causā
incognitā), Cic. – actio, actor causae, Cic.: causae dictio, Cic.: orationes causarum, Cic. – accedere causae od. ad causam, Cic.: adesse in hac causa, Cic.: adesse tali causae, Quint.: agere causam, s. ago no. II, B, 5, c (S. 270): causam defendere, Cic.: causas defensitare, Cic. – causam dicere = den Prozeß führen (v. gerichtl. Redner) u. = sich verteidigen od. sich verteidigen lassen (v. Angeklagten, Ggstz. accusare), Cic.: causam parricidii dicere (v. gerichtl. Redner), Liv.: coronae subreptae de Capitolio causam dicere (v. Angeklagten), Porphyr.: causam ex vinculis dicere (v. Angeklagten), Caes. u. Liv. – causam discere, sich vortragen lassen (v. Sachwalter), Cic.: causam docere alqm, einem Sachwalter vortragen, Cic.: causam orare, perorare, Cic. – causam alci inferre, Auct. b. Hisp. 1, 4 u. ICt. (versch. v. oben no. I, a). – causam recipere, suscipere, Cic.: causā desistere (v. Kläger), Cic.: causā premi, mit seinem Pr. ins Gedränge kommen, Sen.: in causis iudiciisque versari, Cic. – causam tenere, obtinere, sustinere, den Prozeß gewinnen, Cic.: u. so auch vincere causam suam, Ov. – u. causam perdere, seines Interesses verlustig gehen, den Pr. verlieren, Cic.: causā cadere, infolge eines Formfehlers den Pr. verlieren, Cic., Suet. u. ICt. (s. Piderit Cic. de or. 1, 66. Halm Cic. Mur. 9). – causa labefactatur ad iudicem, Cic. – f) die ganze jurist. Beschaffenheit eines Rechtsobjekts, bes. die damit verbundenen Lasten und Vorteile, tota causa fundi, ICt.: fundus cum sua causa transit, ICt.: dominium cum sua causa transferre, ICt.: bona cum causa, ICt.: dah. oft sine causa, ohne Nutzen od. Vorteil, umsonst, Eccl. (s. Rönsch Itala p. 306). – / Nicht selten steht causa mit einem gewissen Lautspiele in einem Satze in der Bedeutung von no. I u. von no. II nebeneinander, zB. meā causā causam accipite, Ter. heaut. 47: his de causis ego huic causae patronus exstiti, Cic. Rosc. Am. 5 (dazu Halm).
-
14 causa
causa (von Cicero u. nach ihm noch von Vergil u. auch in Inschr. caussa geschr., s. Quint. 1, 7, 20; vgl. Osann Cic. de rep. 1, 6. p. 20), ae, f. (v. cūdo), der Fall, I) der veranlassende, die Veranlassung, der Anlaß, der Grund (Beweggrund), der Umstand, die Ursache, Quelle, Schuld von etw. (Ggstz. effecta u. facta, n. pl.; vgl. Cic. de fat. 34 die Definition von causa), a) übh.: causa parva, Ter., parvula, Caes.: magna, Cic., maior, Liv.: c. levis, gravis, Cic.: c. evidens (Ggstz. c. abdita od. obscura od. in obscuro posita), Cels.: c. perspicua (Ggstz. obscura), Cic.: c. externa, Cic.: c. iusta, iustior, Cic.: c. vera, Ter.: c. probabilis, Cic. – cum causa, mit (triftigem, stichhaltigem) Grund, Ggstz. sine causa, Cic.: non sine causa fieri, Cels. – qua de causa, Cic.: quibus de causis, Quint.: his de causis, Cic.: quacunque de causa, Cels.: aliquibus de causis, Cels.: gravi de causa, Cic.: iustis de causis, Cic. – qua ex causa, Cic.: quibus ex causis, Quint., od. ex quibus causis, Plin. ep.: u. ex hac causa, ex his causis, Cels. – ex alia causa, Cels.: nulla alia ex causa, Sen.: multis ex causis, ex pluribus causis, Quint.: obscura aliqua ex causa, Cic. – ob eam causam, Cic.: ob eas causas, Caes.: u. ob eandem causam, Liv.: ob quam causam u. quam ob causam, quas ob causas, Liv.: ob aliam causam, non ob aliam causam, Liv.: ob nullam aliam causam, nullam aliam ob————causam, nullam ob aliam causam, Liv. (s. über die Verbindung mit ob übh. Fabri Liv. 24, 8, 5). – propter eam quam dixi causam, Cic. – mit Ang. wessen? wozu? durch Genet., selten (nicht bei Cic.) durch den Infin., od. durch ad mit Akk., c. adventus, Nep.: c. belli, Cic. u.a. (auch v. Pers., s. Fabri Liv. 21, 21, 2): c. criminis, Cic.: c. mortis, v. Pers., Cic., v. einem Umstande, Liv.: parvulae causae vel falsae suscipionis vel terroris repentini, kl. U., die in f. V. od. pl. Schr. liegen, Caes.: quae tot scelerum suscipiendorum causa? Cic.: durch Infin., quae causa fuit consurgere in arma, Verg.: dolor huic et cura Neaerae coniugis ereptae causa perire fuit, Tibull.: durch ad mit Akk., satis vehemens causa ad obiurgandum, Ter. – m. weiterer Ang. weshalb? warum? causae, propter quas, Quint.: ob eam causam, quia speciem habet admirabilem, Thaumante dicitur esse natus, Cic.: cur causa Zenoni non fuerit, quamobrem etc., Cic.: multae causae sunt, quam ob rem etc., Ter. (s. Spengel Ter. Andr. 382): causam Ulixi fuisse, quare interfecerit Aiacem, Cornif. rhet.: quidnam esse causae, cur etc., Cic.: quae causa sit, cur etc., Cic.: cuius rei cum causam quaererem quidnam esset cur in quoquo oratore plurimum esset, ita maxime is pertimesceret, has causas inveniebam duas, Cic. – m. weiterer Ang. des Grundes, weil, daß od. daß nicht usw. durch quod, quo (= ut eo) ut, ne, quin, quominus (s. Fabri Sall.————Cat. 51, 41. Weißenb. Liv. 5, 55, 5 u. 40, 26, 5), zB. propter hanc causam, quod etc., Cic.: ob eam causam, ut od. ne etc., Cic.: neque ob eam causam, quo facilius consequerer, Cic.: ea est causa, ut veteres cloacae nunc privata passim subeant tecta, Liv.: huius epistulae non solum ea causa est, ut ne quis a me dies intermittatur, quin etc.... sed etiam haec iustior, ut a te impetrarem, ut etc., Cic.: num quid est causae, quin amicos nostros Stoicos dimittamus? Cic.: quibus aut emerita stipendia aut morbus causae essent, quominus militarent, Liv.: eis causis, quominus dimicare vellet, movebatur, Caes. – Redensarten: in causa esse, U., Sch. sein (vgl. no. II, a am A.), zB. in causa haec sunt, Cic. ep. 1, 1. § 1: in causa (est) amor primum, deinde quod (weil usw.) etc., Plin. ep. 7, 5, 1: vim morbi in causa esse, quo serius perficeretur, Liv. 40, 26, 5: u. esse alci in causa, ut etc., Quint. 12, 5, 2. – afferre causam, causam consilii sui, den Grund angeben von usw., Cic.: afferre causam explicandae philosophiae, Veranlassung geben zu usw., Cic.: alci inferre causam belli, iurgii, gegen jmd. einen Grund zum Kr., zum Streite geltend machen, suchen (vgl. no. II a. E.), Cic. de imp. Pomp. 65. Phaedr. 1, 1, 4: alci causam alcis rei dare, Veranlassung geben zu etw. (zB. harum litterarum), Cic.: esse causam alcis rei (v. Pers.u. Lebl.), Cic. u.a. (auch von mehreren, zB. dicuntur causa mortis fuisse, Quint.: nos causa belli————sumus, Liv.): causae esse, Caes., alci causae esse, Liv.: nancisci causam alcis rei, Cic.: quaerere causam eius rei u. novi consilii, nach der U. fragen, Cic. u. Liv. (vgl. quaerit causae quid sit tam repentini consilii, Nep.). – habere multas et graves causas corrumpendi iudicii, Cic.: nec umquam bellorum civilium semen et causa deerit, Cic.: causam alcis rei sustinere, von etw. die Schuld tragen, Cic. – b) der entschuldigende Grund, der Entschuldigungsgrund, die Entschuldigung, die Ausrede, der Einwand, tibi causa est de hac re, Ter.: causam accipere (gelten lassen), Cic. – c) der bemäntelnde, erdichtete Grund, der Vorwand, das Vorgeben (πρόφασις; vgl. Ruhnk. Ter. Andr. 1, 3, 8), causas fingere, Ov.: causam invenire, Ter.: causam interponens (als Vorwand angebend, unter dem Vorwand) se collegas exspectare, Nep.: u. ebenso causam interserens te hostem esse Atheniensibus, Nep. – mit Ang. wessen? durch Genet., muri causam opponere, Cic.: bes. per causam m. Genet. = unter dem Vorwande einer Sache (griech. κατά πρόφασιν), zB. per causam supplementi equitatusque cogendi, Caes.: per causam renovati ab Aequis belli, Liv. (s. Drak. Liv. 2, 32, 1. Broukh. Tibull. 1, 6 [7], 26). – mit Ang. wozu? durch Genet. od. ad m. Akk., causas novarum postulationum quaerere, Cic.: causam bellandi reperire, Nep.: causam habere ad iniuriam, Cic. – m. weiterer Ang. weshalb? iam diu ali-————quam causam quaerere, quamobrem etc., Ter. – m. weiterer Ang. daß od. daß nicht, fingere causam peracutam, ut etc., Cic.: fingere causas, ut etc., Tibull.: fingere causas, ne etc., Ter. – d) der eingewendete Grund, die Einwendung, der Einwand, causam hau dico, ich mache keinen Einw., Plaut.: nullam od. non causam dico, quin etc., ich habe nichts einzuwenden, daß usw., Plaut. u. Ter.: num quid causae est od. num quae causa est, quin etc., Plaut.: neu causa ulla restet relicua, quin etc., Ter.: causae nihil dicimus, quin etc., Cic. Quinct. 57. Vgl. Brix Plaut. capt. 350. Lorenz Einl. zu Plaut. Pseud. S. 9. Anm. 9. – e) als mediz. t. t., der Krankheitsanlaß, Krankheitszustand (s. Fabri Liv. 22, 8, 3), causa levis (Ggstz. causa gravior), Liv.: causa tenuissima, Cic.: causae externae, Liv.: tantum causam metuere, Cels.: afferre valetudinis causas, Quint. – dah. bei Spät. = Krankheit, Cael. Aur., Veget. u.a. – f) Abl. causā m. Genet. od. Pronom. possess., aus Ursache, auf Veranlassung, in Rücksicht auf, im Interesse eines Ggstds., um... willen, wegen, halber, auch zu, α) m. Genet., gew. dem Genet. nachgestellt, selten (des Gegensatzes, Nachdrucks wegen) ihm vorangesetzt, fili causā, Plaut.: tempestatis causā, auf V. des Wetters, durch das W., Cic.: temporis causā, der Zeit u. Umstände wegen, im Drange des Augenblicks, Cic.: rei publicae causā, Cic.: ioci causā, Cic.: delectationis causā,————Cels.: animi causā, s. animus no. II, A, 2, d: auxilii causā, Caes.: contumeliae causā (Ggstz. honoris causā), Cic.: mortis causā patris sui, Liv.: honoris causā, s. honos: fidei causā, Sall.: exempli causā, Cic.: verbi causā, Cic.: liberorum quaerendorum causā, Plaut. u. Suet.: liberûm quaesundûm causā, Enn. fr.: voluptatum adipiscendarum causā, Cic.: dissimulandi causā, Sall.: u. alcis causā cupere, velle, velle omnia, debere omnia, Cic. – vor dem Genet., causā virginis, Ter. Eun. 202: causā antiquitatis, Vulcat. Sedig. fr. bei Gell. 15, 24. v. 13: causā amicorum, Cic. de amic. 57: causā ignominiae, Liv. 40, 41, 11 H.: causā ludorum, Liv. 40, 44, 10 H.: causā detrectandi sacramenti, Suet. Aug. 24 R., causā conservandae vocis, Augustin. conf. 6, 3, 3, s. Madvig Emendatt. Liv. p. 474. – zwischen zwei Genet., aedificandi causā theatri, Amm. 29, 6, 11. – β) m. Pronom. poss., meā causā, um meinetwillen, meinetwegen, in meinem Interesse, mir zuliebe, Cic. (auch causā meā des Verses wegen bei den Komik. u. bei Hor. sat. 1, 4, 97): u. so tuā causā, nostrā causā, vestrā causā, Cic.: alienā potius causā quam suā, Quint.II) der obwaltende, a) die obwaltende Angelegenheit, Sache, der Gegenstand, Punkt, die Sachlage, der Sachverhalt, Alexandrina causa, Cic.: nec praetermittebat fere quicquam, quod esset in causa, was zur Sache gehörte, Cic. Brut. 303 (vgl. oben no. I, a————in causa esse): et causam et hominem probare, Caes.: super tali causa eodem missum esse, Nep.: sic egit causam tuam, ut etc., Cic.: cui senatus dederat publicam (al. publice) causam, ut etc., den offiziellen Auftrag, Cic. – im Ggstz. zu Nebenumständen, armis inferiores, non causā fuisse, Cic.: parum precibus, parum causā proficere, Liv. – b) die obwaltende Lage, Stellung, der obwaltende Fall, obwaltende Zustand, suam causam non nosse, alienas facile discere, Cic.: num alia in causa M. Cato fuit, aliā ceteri qui etc., Cic.: (Regulus) erat in meliore causa, Cic.: in eadem causa erant Usipetes et Tenchteri, Caes.: (praedia) soluta meliore causā sunt quam obligata, Cic. – c) das obwaltende freundschaftliche Verhältnis, die freundschaftliche Beziehung zu jmd., das Freundschaftsverhältnis, die Verbindung, quicum tibi affinitas, societas, omnes denique causae et necessitudines veteres intercedebant, Cic.: ad eas causas quibus inter nos amore sumus, officiis, vetustate coniuncti patriae caritas accessit, Cic.: explicare breviter, quae mihi sit ratio et causa cum Caesare, Cic. – d) das Interesse, das man verfolgt, die Sache, Partei, die man verficht (s. die Auslgg. zu Cic. de imp. Pomp. 2): causa senatoria, popularis, Iustin.: populi Romani vera, Cic.: c. Caesaris melior, Quint.: suarum partium c., Quint.: c., quam Pompeius susceperat, Cic.: causam imperii cognoscere, Cic.: causam rei publicae————non tenere, Cic. (s. Halm Cic. Sull. 32): u. ad causam publicam accedere, das Interesse des Staates zu vertreten beginnen, Cic.: causam populi agere (Ggstz. causam optimatium agere), Nep.: rem in causam plebis inclinare, Quint.: ea causa, quae est senatui, quae est dis hominibusque gratissima, Cic.: ii, quorum est una causa, Cic.: non omnibus Sullae causa grata, Cic.: utrum militantiumadversarii estis, an causam agitis ? Liv.: omnis familiae causa consistit tibi, das Interesse für usw. (die Sorge für die Unterhaltung der usw.), Plaut. asin. 520. – e) der in Frage stehende od. gestellte Gegenstand, Punkt, α) = ὑπόθεσις die Aufgabe, der Stoff, das Thema, der Streitpunkt (s. Cic. top. 79. Quint. 3, 5, 7), sowohl einer philosophischen Erörterung usw., poscere eorum aliquem qui adsunt causam disserendi, Cic.: quod vero maxime rem causamque continet, Cic. – als einer rednerischen Darstellung, der Fall, verae causae aut forenses, wirkliche Geschäfts- od. Gerichtsfälle, Cic.: causarum, quae sint a communi quaestione seiunctae, partim in iudiciis versari, partim in deliberationibus, Cic. – β) der obwaltende Rechtsfall, die Rechtssache, die Rechtsfrage, die gerichtliche Sache, die Streitfrage, der Prozeß, causa capitis, causa capitis aut famae, Cic.: maiestatis, Tac. – causae forenses, Cic.: causae malae, optimae, Cic.: causae privatae, publicae, Cic.: c. centum-————viralis, Cic.: c. liberalis, Cic.: c. superior, Ggstz. c. inferior, Cic.: c. parvula, Bagatellsache, Cic.: c. tenuis, Cic.: c. vera (gerechte), Cic.: causa iudicata atque damnata, Cic.: causā indictā, ohne Prozeß, Cic.: causā cognitā (Ggstz. causāincognitā), Cic. – actio, actor causae, Cic.: causae dictio, Cic.: orationes causarum, Cic. – accedere causae od. ad causam, Cic.: adesse in hac causa, Cic.: adesse tali causae, Quint.: agere causam, s. ago no. II, B, 5, c (S. 270): causam defendere, Cic.: causas defensitare, Cic. – causam dicere = den Prozeß führen (v. gerichtl. Redner) u. = sich verteidigen od. sich verteidigen lassen (v. Angeklagten, Ggstz. accusare), Cic.: causam parricidii dicere (v. gerichtl. Redner), Liv.: coronae subreptae de Capitolio causam dicere (v. Angeklagten), Porphyr.: causam ex vinculis dicere (v. Angeklagten), Caes. u. Liv. – causam discere, sich vortragen lassen (v. Sachwalter), Cic.: causam docere alqm, einem Sachwalter vortragen, Cic.: causam orare, perorare, Cic. – causam alci inferre, Auct. b. Hisp. 1, 4 u. ICt. (versch. v. oben no. I, a). – causam recipere, suscipere, Cic.: causā desistere (v. Kläger), Cic.: causā premi, mit seinem Pr. ins Gedränge kommen, Sen.: in causis iudiciisque versari, Cic. – causam tenere, obtinere, sustinere, den Prozeß gewinnen, Cic.: u. so auch vincere causam suam, Ov. – u. causam perdere, seines Interesses verlustig gehen, den————Pr. verlieren, Cic.: causā cadere, infolge eines Formfehlers den Pr. verlieren, Cic., Suet. u. ICt. (s. Piderit Cic. de or. 1, 66. Halm Cic. Mur. 9). – causa labefactatur ad iudicem, Cic. – f) die ganze jurist. Beschaffenheit eines Rechtsobjekts, bes. die damit verbundenen Lasten und Vorteile, tota causa fundi, ICt.: fundus cum sua causa transit, ICt.: dominium cum sua causa transferre, ICt.: bona cum causa, ICt.: dah. oft sine causa, ohne Nutzen od. Vorteil, umsonst, Eccl. (s. Rönsch Itala p. 306). – ⇒ Nicht selten steht causa mit einem gewissen Lautspiele in einem Satze in der Bedeutung von no. I u. von no. II nebeneinander, zB. meā causā causam accipite, Ter. heaut. 47: his de causis ego huic causae patronus exstiti, Cic. Rosc. Am. 5 (dazu Halm). -
15 causa
f cause( motivo) reasonlaw lawsuitfare causa sue ( a qualcuno someone)a causa di because ofper causa tua because of you* * *causa s.f.1 cause: fu la causa della mia rovina, he was the cause of my ruin; il mio errore fu causa di un grave incidente, my blunder was the cause of (o caused) a bad accident; causa ed effetto, cause and effect // a causa di, owing to (o on account of o because of) // per causa vostra, because of you (o through your fault) // (gramm.) complemento di causa, complement of cause // (fil.) la Causa prima, the First Cause2 ( motivo) reason, motive, ground, cause: ditemi la vera causa della vostra richiesta, tell me the real reason for your request3 ( scopo, obiettivo) cause: far causa comune con qlcu., to make common cause with s.o.; sposare la causa della libertà, to embrace the cause of liberty; tradire la causa, to betray the cause4 (dir.) (law)suit, case; cause: causa civile, civil suit; causa penale, criminal case; essere parte in causa, to be a party to a suit; (fig.) to be concerned in the matter; far causa a qlcu. per danni, to sue s.o. for damages; intentare, fare causa a qlcu., to bring a suit (o to take legal action o to file a lawsuit) against s.o.; perorare una causa, to plead a cause; (fig.) to plead s.o.'s case // parlare con cognizione di causa, to speak authoritatively (o to speak from personal experience) // essere fuori causa, not to be included // dar causa vinta, (fig.) to give in (o to give up).* * *['kauza]sostantivo femminile1) (origine) cause2) (motivo) reason, causetrovare la causa di qcs. — to find out the cause of sth.
a causa di — because of, due o owing to
a causa mia, sua — on my, his account
licenziamento senza giusta causa — unfair o wrongful dismissal
3) (ideale) cause4) dir. case, (law)suitfare causa a qcn. — to bring charges o to file a (law)suit against sb., to sue sb.
vincere, perdere una causa — to win, lose a case
chiamare qcn., qcs. in causa — to implicate sb., sth.
essere parte in causa — to be a party to the suit o an interested party; fig. to be involved
5) ling. cause•causa civile — civil case o suit
* * *causa/'kauza/sostantivo f.1 (origine) cause; causa ed effetto cause and effect2 (motivo) reason, cause; trovare la causa di qcs. to find out the cause of sth.; per -e ancora da definire for reasons yet unknown; a causa di because of, due o owing to; a causa mia, sua on my, his account; licenziamento senza giusta causa unfair o wrongful dismissal3 (ideale) cause; lottare per una giusta causa to fight the good fight; abbracciare o sposare la causa della libertà to embrace the cause of liberty4 dir. case, (law)suit; fare causa a qcn. to bring charges o to file a (law)suit against sb., to sue sb.; vincere, perdere una causa to win, lose a case; chiamare qcn., qcs. in causa to implicate sb., sth.; essere parte in causa to be a party to the suit o an interested party; fig. to be involved5 ling. causecausa civile civil case o suit; causa efficiente efficient cause; causa penale criminal case; causa pendente pending case. -
16 vincere
1. непр.; vt1) побеждать (также перен.); (пре) одолевать, пересиливать; побороть, превозмочь, сломитьvincere una battaglia — выиграть сражениеvincere alle elezioni — победить на выборахvincere le proprie passioni — побороть свои страстиvincere se stesso — пересилить себяvincere la paura — преодолеть страхvincere il confronto — выдержать сравнениеfarsi vincere dall'ira — поддаться чувству гневаfarsi vincere dalle lacrime — сжалиться над слезамиfarsi vincere dalle preghiere — внять просьбам, поддаться убеждениям2) покорять3) ( in qc) превосходить4) выигрывать (в игре, споре и т.п.)mi ha vinto centomila lire al bridge — он выиграл у меня сто тысяч лир в бридж2. непр.; vi (a)Syn:battere, piegare, dominare, conquistare, sbaragliare, espugnare, sconfiggere, sgominare, mettere in fuga, sterminare, sopraffare, spuntarla, перен. sopportare, superare, eclissare, offuscare, sorpassare, mettere KOAnt:••assai vince chi non giuoca prov уст. — в большом выигрыше тот, кто не играет -
17 causa
f1) причинаper causa mia / tua — из-за меня / тебя; по моей / твоей винеa causa di... — вследствие, по причине, из-за; благодаря2) повод, основаниеdare causa — подать повод, дать основание3) дело, интересыtradire una causa — изменить какому-либо делу, предать чьи-либо интересыavere causa comune con qd — иметь общие интересы с кем-либоfare causa comune — делать общее дело; действовать заодно / сообщаsposare la causa comune — бороться за общее дело4) юр. (судебное) дело, процессcausa penale / criminale — уголовное делоavere causa, essere in causa con qd — судитьсяessere (parte) in causa — быть заинтересованной сторонойperdere una causa — проиграть дело, процессchiamare in causa — 1) вызвать в суд, привлечь к ответственности 2) вовлечь в..., привлечь к...vincere la causa e perdere la lite разг. — выиграть процесс без всякой пользы для себяdare causa vinta — 1) прекратить дело 2) перен. прекратить спор5) спец.causa di errore — источник ошибки / погрешности•Syn:Ant:••chi è causa del suo mal pianga se stesso prov — сам виноват, так и пеняй на себя (ср. сам заварил кашу, сам и расхлёбывай) -
18 causa
càuśa f 1) причина causa ed effetto — причина и следствие per causa mia (tua) — из-за меня (тебя); по моей (твоей) вине a causa di … — вследствие, по причине, из-за (+ G); благодаря (+ D) per causa di — по вине, из-за (+ G) 2) повод, основание dare causa — подать повод, дать основание 3) дело, интересы la causa della pace — дело мира causa del popolo — благо народа abbracciareuna causa — защищать какое-л дело <чьи-л интересы> tradire una causa — изменить какому-л делу, предать чьи-л интересы avere causa comune con qd — иметь общие интересы с кем-л fare causa comune — делать общее дело; действовать заодно <сообща> sposare la causa comune — бороться за общее дело 4) dir (судебное) дело, процесс causa penalecausa — возбудить дело perdere una causa — проиграть дело, процесс chiamare in causa а) вызвать в суд, привлечь к ответственности б) вовлечь в …, привлечь к … vincere la causa e perdere la lite fam — выиграть процесс без всякой пользы для себя dare causa vinta а) прекратить дело б) fig прекратить спор 5) t.sp: causa di errore — источник ошибки <погрешности>¤ chi è causa del suo mal pianga sé stesso prov — сам виноват, так и пеняй на себя (ср сам заварил кашу, сам и расхлёбывай) -
19 causa
f.1.1) причина; (motivo) повод (m.), основание (n.)a causa di (causa) — из-за (по причине, ввиду) + gen.
strada chiusa causa neve (segnale) — проезд закрыт: снежные заносы
fare causa — подать в суд на + acc. (предъявить иск + dat.)
3) (ideale) дело (n.), идеал (m.)2.•◆
giusta causa — (giur.) законное основаниеper cause di forza maggiore non sono potuto venire — я не смог прийти по независящим от меня обстоятельствам
3.•chi è causa del suo mal, pianga se stesso — не пеняй на зеркало, коли рожа крива (заварил кашу - сам и расхлёбывай!)
-
20 CAUSA
f1) причина, повод» основание2) дело; интересы3) ( судебное) дело- C1299 —- C1300 —- C1301 —— см. - P616- C1302 —a (или per) causa di...
— см. - C2083- C1306 —- C1311 —- C1313 —- C1314 —fare causa comune con...
- C1320 —- C1323 —è in causa...
non c'è effetto senza causa (1)
— см. - E36
См. также в других словарях:
vincere — {{hw}}{{vincere}}{{/hw}}A v. tr. (pres. io vinco , tu vinci ; pass. rem. io vinsi , tu vincesti ; part. pass. vinto ) 1 Superare, battere l avversario in uno scontro armato, una contesa verbale o una competizione pacifica: vincere i nemici;… … Enciclopedia di italiano
causa — càu·sa s.f. 1a. FO ciò che produce un effetto, che è origine di qualcos altro; motivo, ragione: ricondurre un fatto alla sua causa, non capisco la causa del suo comportamento, l egoismo è causa di molte ingiustizie; persona che con il proprio… … Dizionario italiano
vincere — / vintʃere/ [lat. vincĕre ] (pres. io vinco, tu vinci, ecc.; pass. rem. vinsi, vincésti, ecc.; part. pass. vinto ). ■ v. tr. 1. a. [riportare la vittoria su un avversario in armi, in guerra o in uno scontro qualsiasi: v. il nemico in battaglia ]… … Enciclopedia Italiana
mettere — / met:ere/ [lat. mittere mandare , nel lat. tardo mettere ] (pass. rem. misi, mettésti, part. pass. mésso ). ■ v. tr. 1. a. [far sì che qualcosa occupi una determinata posizione o un determinato luogo: m. i vestiti nell armadio ; m. i piatti, le… … Enciclopedia Italiana
servizio — ser·vì·zio s.m. FO 1. dedizione assoluta, impegno incondizionato a favore di una persona, di un istituzione, di una causa, di un ideale, ecc.: essere, vivere al servizio del re, della patria, di Dio | in formule di cortesia: al suo, al vostro… … Dizionario italiano
soccombere — v. intr. (+ a) 1. cadere, procombere (lett.), cedere □ soggiacere, sottostare CONTR. vincere, sconfiggere, dominare, trionfare 2. morire, perire CONTR. sopravvivere FRASEOLOGIA soccombere in giudizio (dir … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Liste de locutions latines — Cet article contient une liste de locutions latines présentée par ordre alphabétique. Pour des explications morphologiques et linguistiques générales, consulter l article : Expression latine. Sommaire A B … … Wikipédia en Français
Список латинских фраз — В Викицитатнике есть страница по теме Латинские пословицы Во многих языках мира, в том числе в … Википедия
Proverbios latinos — Anexo:Proverbios latinos Saltar a navegación, búsqueda Los proverbios latinos son un tipo de paremia (enunciado sentencioso, como el refrán, el adagio, la máxima, la sentencia, y el aforismo) utilizada por los romanos, y que se han mantenido en… … Wikipedia Español
perdere — pèr·de·re v.tr. e intr. (io pèrdo) FO 1a. v.tr., cessare di possedere, smarrire: perdere l ombrello, il portafoglio, gli occhiali Sinonimi: dimenticare, lasciare, smarrire. Contrari: reperire, rintracciare, 1trovare, recuperare, ritrovare. 1b.… … Dizionario italiano
resistenza — re·si·stèn·za s.f. FO 1a. il resistere, lo sforzo che si compie per opporsi a qcs. o per contrastare qcn.: opporre resistenza a un tentativo di violenza | azione difensiva che ha lo scopo di fermare l avanzata nemica: resistenza a oltranza,… … Dizionario italiano